Dacă ai mai citit alte articole de ale mele presupun că ţi-ai dat seama că nu promovez nimic mainstream şi că am o atitudine care respinge sistemul, astfel nu fac politică. Singurul motiv pentru care am ales o poză cu Winston Churchill este că a rămas în istorie ca un purtător celebru de papion (la politică nu mă bag, nu mă interesează).
Papionul îşi are originile în secolul XVII când mercenarii croaţi purtau o eşarfă în jurul gâtului pentru a ţine capetele cămăşii. Apoi a fost adoptată de către societatea înaltă din Franţa sub forma asemănătoare a unei eşarfe Ascot din zilele noastre. Această eşarfă a început să capete popularitate în secolele XVIII şi XIX când a evoluat în papionul din zilele noastre, respectiv cravată.
Papioanele originale erau de lungime fixă, fabricate pentru o anume dimensiune de gât. Acestea sunt preferate în special atunci când se poartă o cămaşă cu guler rândunică, pentru a nu expune mecanismul sau catarama din spate a papionului:
Papioanele pot fi confecţionate din multe tipuri de materiale, în general mătase, bumbac sau o combinaţie de materiale. Din păcate există foarte multe confecţionate şi din materiale sintetice, însă ştiţi cât de mult urăsc hainele din plastic. Tot aici aş dori să menţionez faptul că nu recomand nici papioanele cu nod gata făcut din magazin; sunt mai practice în sensul că le pui direct fără să trebuiască să le faci nod, am şi eu în garderobă aşa ceva însă un domn adevărat va alege să fie sofisticat şi nu se va speria de un simplu nod !
Papioanele din lână nu sunt aşa de des întâlnite însă ele există şi pot fi o alternativă frumoasă pe timp de iarnă.
În ceea ce priveşte forma, papionul poate fi :
- normal :
- îngust :
- cu capăt ascuţit :
Cum se leagă un papion (prima dată o să vă chinuiţi ceva timp în oglindă şi o să vă faceţi mulţi nervi însă odată ce aţi prins mişcarea e uşor) :
