În anul 1941, tânărul englez Nathan Clark a fost trimis la război cu două misiuni: în primul rând să-şi servească ţara iar în al doilea rând să descopere noi modele de încălţăminte pentru afacerea familiei lui, Clark's shoes. Acesta a fost trimis în Africa, mai precis în Burma, unde a descoperit faptul că ofiţerii purtau un tip de încălţăminte de culoarea nisipului în timpul liber. Soldaţii voiau o încălţăminte care era atât uşoară şi comodă de purtat cât şi aderentă pe orice tip de suprafaţă, atfel s-a născut acest tip de încălţăminte din piele întoarsă cu talpă din crep.
Nathan a trimis schiţe cu desert boots la sediul firmei Clarks din Somerset, Anglia fratelui său Bancroft ; din păcate pentru Nathan, tradiţia englezească înclina spre încălţămintea formală, astfel pentru Bancroft modelul desert boots părea prea pentru clasa de jos a societăţii.
După întoarcerea din război, Nathan a trecut repede la lucru cu cei din firmă care se ocupau de tipare iar în 1949 proiectul lui era terminat. Din nou însă, în loc să fie apreciat, cei de la conducerea Clarks nu i-au luat în seamă munca şi l-au delegat peste ocean ca şef de producţie, cu speranţa că acesta va uita de proiect.
Un an mai târziu însă, Nathan a dat lovitura la târgul de pantofi de la Chicago, unde a debutat modelul desert boot. Acesta a fost un "hit" de proporţii pe piaţa americană deoarece era o încălţăminte nouă, foarte confortabilă, nu avea nevoie de prea multă îngrijire, era accesibilă şi se încadra foarte bine între încălţămintea formală şi cea casual. Văzând succesul imens, Clarks au realizat în sfârşit faptul că Nathan a avut o ideea bună şi au început să producă acest model în masă. La început au fost purtaţi de tineri şi studenţi, mai apoi însă au devenit încălţămintea de toamnă a tuturor.
Originali de culoarea nisipului, aceştia se găsesc în multe culori, inclusiv eternul negru:
- pantaloni chino (articol vestimentar ajuns printre civili tot din armată):
